Lumea e plină de minuni iar noi, cu toții, încercăm, așa cum putem, să ne bucurăm de cât mai multe dintre ele. Să ni le apropiem. Să le transformăm în conductori de fericire. De scurtă durată. De durată medie. De lungă durată. De multe ori însă, fără să vrem poate, în această goană după mici minuni, neglijăm consumul și impactul pe care acesta din urmă îl are sau urmează să îl aibă. Asupra noastră. Asupra celor mai dragi sufletelor noastre. Asupra comunității din care facem parte. Asupra celor pe care nu îi cunoaștem încă sau cu care nu vom avea ocazia să ne întâlnim. Asupra Planetei. E natural astfel să încercăm să limităm orice impact negativ, luând o poziție fermă pentru crezul nostru. La urma urmei, vei vedea, bucuriile nu scad în intensitate atunci când alegem să facem asta. Dimpotrivă.

Despre mediu s-a discutat, se discută și se va mai discuta mult timp. Iar acest lucru ne bucură, pentru că dezbaterile sunt importante iar nevoia de sustenabilitate e acum mai mare ca oricând. Suntem convinși că știi și tu deja foarte bine faptul că schimbările prin care trece Pământul necesită schimbări rapide din partea noastră. Probabil că de asta ești aici. Pentru a te bucura de variante alternative. De soluții care, perpetuate, vor putea crea un efect de impact, în timp.

Revenind la modă și la industria de fashion, am mai scris despre beneficiile ținutelor realizate din materiale naturale. Atât pentru noi cât și pentru mediu. Vom continua să o facem, desigur, oprindu-ne acum însă privirea către importanța unui alt tip de economie, una care să impiedice... bănuim că n-are sens să ne ascundem după deget și să o spunem direct, deșeurile. Economia clasică, lineară, e arhi-cunoscută deja: o companie realizează un produs iar publicul țintă în cumpără, îl folosește și îl aruncă mai apoi. Atât. „Bun, dar nu pentru asta există drept alternativă economia reciclării?” ar putea fi primul tău gând. A fost într-o vreme și al nostru. Deși vizibil îmbunătățită, această formulă are și ea lipsurile sale. În acest caz, o companie creează un produs, cineva îl cumpără, îl folosește și îl aruncă, urmând ca o altă companie să îl preia, să îl recicleze și să îl revândă. Problema cu aceasta paradigmă e că, de cele mai multe ori, acest ciclu poate fi repetat o singură dată înainte ca noul produs să ajungă la rândul său la gunoi. Și să rămână acolo. Sigur, economia reciclării e mult superioară celei lineare și reprezintă un prim pas mare înspre rezolvarea problemei, fără a ajunge însă cu adevărat „acolo”. Ce reprezintă atunci „economia circulară”? Spus simplu, aceasta e un model de producție și consum axat pe minimizarea deșeului. Cum? Prin partajarea, reutilizarea, recondiționarea și reciclarea materialelor și produselor existente. Cât mai mult posibil. Astfel, un produs poate fi revândut, repurtat, revândut, repurtat, donat, revândut și repurtat până când condiția acestuia nu mai e cea dorită, urmând a fi după caz, doar ulterior reciclat.

Cine sunt beneficiarii? Privind imaginea de ansamblu, am fi cu toții. O lume în care produsele, în cazul de față hainele, sunt folosite mai mult timp, înseamnă o lume mai lipsită de poluare și implicit mai curată. Privind mai aproape, căci nu e întotdeauna ușor să ne bazăm alegerile pe valori cu impact sonor, primul beneficiar ar fi în primul rând cumpărătorul. Un articol care poate face obiectul economiei circulare e implicit unul de o mult mai bună calitate. Mai rezistent, mai ușor de folosit pe termen lung. Prin refuzul de aderare la ceea ce se numește „programarea uzurii”, adică realizarea unui produs a cărui durată de viață e special gândită spre a fi scurtă, pentru a încuraja consumul repetat, un articol oferă șansa unei „vieți” mai lungi. Nu o garantează, desigur, căci accidentele se pot întâmpla, însă plecând de la premisa că acestea sunt totuși mai rare, o facilitează.

Dincolo de noi, primii beneficiari,  îi putem identifica ușor drept beneficiari și pe cei care vor fi re-cumpărătorii articolelor vestimentare. La urma urmei, atunci când vorbim despre modă și haine nu avem cum să nu ne gândim la faptul că există anumite articole care nu ne pot folosi o viață. Poate că ne dorim acea rochie pe care să o îmbrăcăm la un anume eveniment ori la un set de evenimente, fără a privi mai mult, înspre viitor. Poate că ne dorim să trecem confortabil printr-o sarcină. Poate că vrem ca cel mic să se bucure de hăinuțele care să-i ofere lejeritate, de la cea mai fragedă vârstă. Toate aceste articole vor sta astfel sub semnul unui termen, la finalul cărora își vor fi servit scopul. Intacte. De ce nu am da astfel ocazia și altora să se bucure de ele?