De cele mai multe ori, încurcăm termenul de modă strict cu hainele și accesoriile pe care alegem să le purtăm. Moda este însă o afirmație. Uneori concisă. Alteori mai abstractă. O deprindere, o stare de spirit sau un cumul de stări cu care alegem să rezonăm. Moda este o limbă universală prin care putem să ne exprimăm fără a trebui să folosim cuvinte. Un mod de comunicare prin care reușim uneori să ne apropiem de alții și prin care ne putem etala cu ușurință gusturile și preferințele. Ca orice afirmație însă, pot exista consecințe directe pentru ceea ce alegem să transmitem, chiar dacă intențiile noastre sunt dintre cele mai nobile. Poate că nu e un fapt foarte cunoscut, însă industria modei se dovedește astăzi extrem de periculoasă pentru mediul înconjurător, plasându-se pe un foarte primejdios loc 2 într-un top al nocivității, fiind depășită doar de industria combustibililor fosili. Dacă în cazul celei din urmă  însă se discută de ani de zile pe un ton extrem de serios, existând deja acorduri între toate marile puteri ale lumii pentru a reduce pericolele și consumul, în cazul ”fashion”-ului lucrurile nu stau deloc așa. Poate din lipsa unui interes pentru această problemă. Poate din lipsa dorinței de a ajunge la un consens.

Consumul uriaș de apă necesar producerii articolelor vestimentare, tratarea chimică a vopselelor folosite pe haine, tratarea chimică a materialelor ce urmează a fi folosite pentru reducerea costurilor, fibrele de plastic ce parcurg un drum mult mai scurt decât am crede din mașina de spălat către râuri, mări și oceane, condițiile de multe periculoase de lucru și un fapt mai puțin cunoscut, incinerarea cantităților de produse nevândute o perioadă mai lungă de timp și a colecțiilor discontinuate în așa numitele gropi comune, toate cauzează răni adânci mediului, răni care se cicatrizează tot mai lent și mai dificil și care vor fi tot mai greu vindecabile. În plus, realitatea forței de muncă infantilă e un subiect pe cât de cinic, de dureros și de nedrept, pe atât de ignorat sau de ascuns după câte o campanie simpatică menită să distragă atenția ori după câte un discount de nerefuzat. Lipsa educării în domeniu contribuie de asemenea la perpetuarea acestei stări de fapt. De multe ori simplele cuvinte plasate inteligent se pot dovedi înșelătoare. E exemplul bumbacului. Un material în care credem, cu toate că și acesta  poate să pericliteze mediul înconjurător datorită dorinței prevenirii eșecurilor culturii, atunci când vorbim despre necesitatea cultivării sale în cantități foarte mari, prin folosirea unei cantități foarte mare de apă și, după caz, chiar și a pesticidelor.

Și totuși, ce se poate face pentru a contracara aceste efecte? În primul rând acceptarea problemei. Nicio soluție nu poate începe înainte de a privi adevărul în față și de a constata că schimbarea e imperativă. Mai apoi căutarea unei alternative. E drept, schimbările încep să aibă loc în industrie. În ultimii ani, case de modă uriașe, precum Versace, Gucci, Calvin Klein, Tommy Hilfiger, Tom Ford sau Furla au renunțat la confecționarea blănurilor naturale, „scuturând” puțin industria fashion-ului de lux care privea accesoriile din astfel de materiale ca pe o constantă. Casele de modă au renunțat în aceeași perioadă și la folosirea unor materiale precum PVC-ul sau pielea. Cu toate acestea, bumbacul tratat chimic, poliesterul, vopselele sau denim-ul tratat cu metale sau aliaje rămân o prezenţă aproape exclusivă. Lor li se adaugă și lipsa unui plan de reciclare sau refolosire a produselor care ajung să fie considerate „nevandabile”. Ca un contra-exemplu, bumbacul organic, lipsit de orice interferență chimică însumează în prezent doar 1% din producția anuală totală de bumbac, cu toate că reprezintă o alternativă mai verde, mai sigură și mai sănătoasă. În aceste condiții, citirea etichetei devine aproape o obligație morală. La urma urmei, avem grijă să o facem mereu atunci când cumpărăm produse alimentare. Dacă nu din rațiuni de siguranță față de mediu, măcar pentru siguranța noastră. Nu ne dorim să consumăm prea multe ”E”-uri, nu ne dorim să ne trezim nici cu alimente expirate. Facem acest lucru pentru că ne-am obișnuit să avem grijă de noi. Purtarea unor articole vestimentare periculoase pentru mediu poate avea efecte negative însă și pentru propriul nostru corp, alergiile fiind doar un exemplu.

La ce ar trebui să fim atenți? În primul rând la materialele folosite. Fiecare articol vestimentar realizat din materiale organice trebuie să vină „la pachet” cu un certificat eco. Mai apoi ar trebui să ne intereseze modul în care a fost fabricat un produs. Dincolo de calitatea și siguranța materialelor, ar trebui să ne pese de siguranța celor care le creează pentru noi. ”Fair-trade”-ul nu e însă o caracteristică exclusiv din zona de fashion, ea apare în orice industrie și reprezintă asigurarea faptului că persoanele care creează un produs pentru consum o fac în condiții de muncă decentă, munca lor fiind de asemenea remunerată corect. În fapt, exact ceea ce ne dorim și noi de la viața noastră profesională, indiferent de domeniul în care am activa. Colecțiile în serie mică sau cele hand-made ar trebui să ne intereseze de asemenea. Dincolo de apropierea de unicitate intervine și garanția unor produse realizate fără nevoia de pesticide sau de excese de altă natură. În cazul în care suferim de diverse afecțiuni ale pielii, precum dermatita sau sensibilitate excesivă (dar nu numai), ar trebui să ne îndreptăm atenția asupra etichetelor de tip „antialergenic” iar dacă ne dorim să sprijinim comunitățile locale, nu trebuie decât să optăm pentru etichetele „made in” care să se potrivească cu țara din care provenim.

Trecând la o analiză personală, nu suntem nici noi perfecți. Departe de noi acest gând. Cu toate acestea, încercăm în fiecare zi să tindem spre mai bine, să urmărim și să încercăm să sprijinim inovația, simțind că doar așa vom reuși cu adevărat să fim parte dintr-o tranziție care trebuie să aibă loc. Poți descoperi mai multe despre modul în care alegem hainele pe care le comercializăm pentru tine, aici: https://www.iya.ro/cum-alegem-hainele-pentru-tine/.